Pastele cailor

De foarte mult timp imi doream sa deschid o rubrica dedicata traditiilor populare romanesti, sarbatori, obiceiuri, realizarea obiectelor traditionale de manufactura, dansuri si cantece populare etc. La vremea respectiva lenea m-a impiedicat sa scriu despre sarbatori ca Dragobete, Martisor sau despre traditiile romanesti din ziua de Paste.

Am ales astfel sa inaugurez aceasta rubrica cu o sarbatoare uitata de romani si pe care presa contemporana o atribuie in mod eronat comunitatii bulgare din zona orasului Targoviste.

Este vorba despre Pastele Cailor.

Cum spuneam aceasta sarbatoare este atribuita de presa zilelelor noastre comunitatii bulgare din zona Targoviste, cand de fapt este o sarbatoare crestina speficica zonei balcanice ( termenul nu este chiar exact dar va ajuta sa va faceti o idee) . Pe teritoriul tarii noastre ea este sarbatorita atata de romani ( mai ales cei din Transilvania si Nordul Munteniei) cat si de secui si bineinteles bulgarii targovisteni.

Originea sarbatorii se regaseste in urmatoarea legenda transilvaneana:

"Cand Maica sfanta s-a dus la cea dintai scriere a lumii si, mult umbland, neaflandu-si alt salas decat grajdul lui Craciun, unde a intrat sa se gazduiasca, apucand-o muncile nasterii, s-a tras in apropierea cailor sa-si faca asternut... Dar nu putea naste, caci de o parte napastuind-o frigul, iar caii tropoteau mereu din copite si sfornaiau pe nas si, pe langa toate molcomirile si vorbele ei, nu mai incetau, ci inca mai si scormoneau prin asternutul sfant.
Maica sfanta in cele din urma i-a blestemat zicand:
- O, cal netrebnic!... nu ai avea stare si alinare in vecii vecilor; sa nu te saturi, numai o data in an, si atunci numai intr-un ceas: si de drag sa te blasteme oamenii!
De atunci si pana azi calul nu mai are sat, numai intr-un ceas in ziua de Ispas; el nu se mai alina, si sa nu te bucuri cand il vezi culcat... si de ar fi oricat de frumos si oricat de drag, el e intampinat cu: Bata-l... ce cal frumos!".

Cum arata si legenda Pastele Cailor se sarbatoreste odata cu Inaltarea Domnului ( cunoscuta si sub numele de Ispas) , la 40 de zile dupa Paste, mai precis in joia din saptamana a sasea dupa Pasti ( sarbatoarea mai este cunoscta si sub numele de Joia Iepelor). Faptul ca nu se sarbatoreste la o data fixa ( depinzand in fiecare an de sarbatoarea Pastelui crestin ) a dat nastere expresiei "la Pastele Cailor". Aceasta expresie este specifica romanilor, neregasindu-se echivalente in alte limbi si avea in trecut sens de incertitudine, referindu-se la o data nestiuta, care nu poate fi precizata, diferind complet de intelesul actual de "niciodata".

Cu ocazia acestei sarbatori caii nu erau inhamati la carute, ci erau lasati sa pasca in liniste fan proaspat. Tot in aceasta zi se organizau in mod traditional targuri si se incheiau diverse afaceri ( in special in satele din Tara Fagarasului si in zona Baraoltului). In zona Rupea se organizeaza slujbe pentru sanatatea animalelor iar in zonele de munte , manjii erau dusi la pascut in "goluri montane", locuri in care creste o planta cu efect atat halucinogen dar si cu rol important in combaterea "brancului" ( denumire arhaica a unei boli).

Aceste traditii difera de manifestarea bulgarilor din Targoviste care , in mod traditional, cu ocazia Pastelui Cailor , isi scot animalele la parada, inhamate la atelaje, pe strada principala din localitatea de bastina.

In Transilvania, unde cresterea a cailor a luat avant, a fost reinviata serbarea Patelui Cailor , principala manifestare ocazionata de aceasta sarbatoare fiind "Festivalul Cailor" de la Rasnov.

Posted in: Traditii